Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

- C U P R I N S -
CAPITOLUL 1: INTRODUCERE.......4
SECTIUNEA 1: SCURT ISTORIC PRIVIND PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI PE PLAN INTERNATIONAL............4
SECTIUNEA 2: CADRUL LEGAL INTERN PRIVIND RESPECTAREA,
PROMOVAREA SI GARANTAREA DREPTURILOR COPILULUI....8
CAPITOLUL 2: DREPTURILE COPILULUI POTRIVIT LEGISLATIEI ROMiNE
iN VIGOARE..........13
SECTIUNEA 1: ASPECTE PRELIMINARII....13
SECTIUNEA 2: IMPERATIVUL RESPECTARII PRINCIPIILOR PRIVIND GARANTAREA DREPTURILOR COPIILOR.....17
SECTIUNEA 3: DREPTURILE SI LIBERTATILE CIVILE ALE COPILULUI.............18
3.1. Dreptul copilului la pastrarea si stabilirea identitatii sale............18
3.2. Dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament...21
3.3. Dreptul copilului la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale.........25
3.4. Dreptul copilului la libertate de exprimare........25
3.5. Dreptul copilului la libertatea de gindire, de constiinta si de religie..........30
3.6. Dreptul copilului la libera asociere in structuri formale si informale, precum si libertatea de intrunire pasnica.31
3.7. Dreptul copilului la viata culturala proprie.......31
3.8. Dreptul copilului la respectarea personalitatii si individualitatii sale.........31
3.9. Dreptul copilului de a depune singur plingeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale.....32
SECTIUNEA 4: DREPTURI REFERITOARE LA ASIGURAREA
UNUI MEDIU FAMILIAL SI iNGRIJIREA ALTERNATIVA33
4.1. Dreptul copilului de a creste alaturi de parintii sai.........33
4.2. Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala............34
4.3. Dreptul copilului la protectie alternativa...........38
SECTIUNEA 5: DREPTURI CARE PRIVESC SANATATEA
SI BUNASTAREA COPILULUI............48
SECTIUNEA 6: DREPTUL COPILULUI LA EDUCATIE,
ACTIVITATI RECREATIVE SI CULTURALE.....51
6.1. Dreptul copilului de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea,
in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale. .....51
6.2. Dreptul copilului la odihna si la vacanta...........52
CAPITOLUL 3: DREPTURILE COPILULUI iN DOCUMENTE
ADOPTATE iN CADRUL O.N.U. ........53
SECTIUNEA 1: ASPECTE GENERALE.........53
SECTIUNEA 2: CONVENTIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI..............53
SECTIUNEA 3: DECLARATIA DREPTURILOR COPILULUI......57
CAPITOLUL 4: PROTECTIA COPILULUI iN SISTEMUL EUROPEAN
AL DREPTURILOR OMULUI59
SECTIUNEA 1: CONVENTIA EUROPEANA ASUPRA STATUTULUI JURIDIC
AL COPIILOR NASCUTI iN AFARA CASATORIEI..........59
SECTIUNEA 2: CONVENTIA EUROPEANA iN MATERIA ADOPTIEI DE COPII.....59
SECTIUNEA 3: CONVENTIA ASUPRA PROTECTIEI COPIILOR SI COOPERARII
iN MATERIA ADOPTIEI INTERNATIONALE.....60
CAPITOLUL 5: INSTITUTII SI ORGANISME CU ATRIBUTII
iN DOMENIUL PROTECTIEI DREPTURILOR COPILULUI.............62
SECTIUNEA 1: INSTITUTII ROMiNESTI ABILITATE
iN DOMENIUL DREPTURILOR COPILULUI......62
1.1. ASPECTE GENERALE..........62
1.2. AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI......64
1.3. COMISIA PENTRU PROTECTIA COPILULUI.....68
1.4. ALTE ORGANISME CU ATRIBUTII iN DOMENIUL DREPTURILOR COPILULUI......69
SECTIUNEA 2: ORGANISME INTERNATIONALE CU COMPETENTA
iN CEEA CE PRIVESTE PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI.........74
2.1. Fondul Natiunilor Unite pentru Copii - UNICEF (United Nation International Children Emergency Found). ....74
2.2. Comitetul pentru Drepturile Copilului77
2.3. ALTE ORGANIZATII79
CAPITOLUL 6: STUDII DE CAZ..85
CAPITOLUL 7: CONCLUZII SI PROPUNERI91
ANEXA 1.....93
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA101

Alte date

?CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

SECTIUNEA 1

SCURT ISTORIC PRIVIND PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI

PE PLAN INTERNATIONAL

Nivelul de perfectionare la care a ajuns in prezent protectia fiintei umane - atat pe plan mondial, cat si in Europa, este, fara indoiala, rezultatul parcurgerii mai multor etape, din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre. Astfel, inca din timpurile stravechi si parcurgand intreaga istorie a gandirii sociale, a aparut convingerea ca oamenilor li se cuvin anumite drepturi, anumite libertati [1 „Ideea ca fiinta umana poseda, prin natura sa, anumite drepturi, valabile chiar daca acestora nu le corespund sau le corespund numai imperfect dispozitiile legilor juridice pozitive, s-a ivit in mintea omeneasca, dupa cum se stie, inca din timpuri stravechi si a fost redata in cuvinte stralucite gratie filozofiei stoice si jurisprudentei, apoi in toate epocile urmatoare, uneori inspirandu-se din dogmele religiei crestine, alteori numai in lumina ratiunii” - Georgio del Vechio, „Diritto naturale e unità europea, Roma, 1959, p. 95.].

Cercetarile efectuate cu privire la modul de organizare familiala a societatilor tribale au pus in evidenta faptul ca, in cadrul lor, rolurile sociale acordate indivizilor, in timpul fiecarei etape a dezvoltarii lor, au un caracter mult mai precis fata de societatea contemporana, oferind indicatii exacte si totodata utile asupra conduitelor ce trebuie adoptate in diferite perioade de varsta [2 S. Radulescu, „Sociologia varstelor”, Editura Hyperion XXI, Bucuresti, 1994, p. 86.].

În aceste societati nu se putea distinge o atitudine comuna fata de copilarie. Asadar, in anumite societati, pana la perioada pubertatii, copiii nu sunt considerati membrii cu drepturi depline ai comunitatii. În altele, ei sunt apreciati ca fiind neutri din punct de vedere al sexului, atat baietii cat si fetele bucurandu-se de un tratament egal in raport cu adultii.

Pentru multe alte comunitati, copiii sunt priviti ca un “dar” sacru, reprezentand intruparea spiritului celor care au murit si care au revenit, in acest mod, in cadrul comunitatii. Chiar si in prezent exista comunitati tribale in care membrii tribului se considera, ei insisi “copii” in raport cu autoritatea intruchipata de divinitatea religioasa. În functie de modelele culturale ale comunitatii, chiar notiunile de tata, mama, frate sau sora au diverse semnificatii, care urmaresc raporturile de dominare sau subordonare existente in cadrul societatii respective [3 A se vedea, Colin Turnbull, „The Human Cycle”, p. 19-74.].

În cursul diferitelor perioade ale istoriei, marea variabilitate a modelelor culturale si a particularitatilor comunitare a impus dezvoltarea unor atitudini diferentiate, adeseori contradictorii intre ele, fata de copilarie. În majoritatea societatilor arhaice, la fel ca si tineretea, copilaria nu era altceva decat o etapa a unei “tranzitii” fundamentale catre statusul si pozitia sociala a adultului.

Spre deosebire de societatile contemporane, in care copilaria este idolatrizata si protejata, cea mai mare parte dintre societatile arhaice apreciau aceasta perioada de varsta ca o stare de “ignoranta” si de “pedeapsa”, in esenta ei, prin, subordonarea neconditionata fata de autoritatea adultului. Pentru alte asemenea societati, copilaria era privita ca o “binefacere” pentru individ si ca o resursa de “regenerare” pentru intreaga comunitate.

Istoria sociala a copilariei a inregistrat acest intreg ansamblu de atitudini contradictorii, oferindu-ne o imagine a copilariei care difera mult de reprezentarea pe care o are societatea contemporana despre aceasta perioada de varsta.

În unele societati antice, copiii se bucurau de o atentie speciala, avandu-se in vedere ca reprezentau un potential uman important. Ei erau participanti activi la viata familiala si erau considerati o parte integranta a dezvoltarii comunitatii. În Egiptul Antic sau in vechiul Babilon, de exemplu, scopul principal al unui legat testamentar consta in asigurarea unei cresteri adecvate a copiilor. Codul lui Hammurabi, care a schitat primele notiuni de proprietate comunitara, avea in vedere o serie de reglementari cu privire la soarta copiilor dupa decesul sustinatorului lor legal sau dupa divortul parintilor. În acest sens, jumatate din bunurile dobandite in cursul casatoriei erau destinate cresterii copilului. În alte societati antice, confruntate cu pericolul suprapopularii, copiii reprezentau o povara pentru familie, fiind ucisi sau vanduti ca sclavi [4 A se vedea, V. French, „History of the Child’s Influence: Ancient Mediterranean Civilization” in „Child Efects On Adults”, New Jersey, Erlbaum, 1977, p. 7.].

În Evul Mediu, pana in preajma anului 1600, notiunea de copilarie era practic necunoscuta [5 Philipe Ariès, „Centuries of Childhood; A Social History of Family Life”, New York, Knopf, 1962, p. 33.], copiii fiind considerati doar „simplii adulti”. O serie de lucrari artistice (picturi, gravuri etc.) ramase din EvuI Mediu prezinta copiii ca fiind nediferentiati fata de adulti, amestecandu-se cu acestia, fiind imbracati asemenea lor si participand Ia acelasi tip de activitati. În nici-una dintre aceste lucrari nu este reprezentata lumea copilariei si nici obiectele care o definesc: papusi, carti de povesti, lucruri specifice jocului. În absenta statusului distinct de copil, copiii erau tratati, cel mai adesea, in mod inuman, fiind abandonati de parinti in manastiri sau aziluri [6 “Istoria influentei copilului in Europa medievala - subliniaza R. BeII - variaza, in mod infinit, in concordanta cu localizarile geografice si temporale, dar, totusi, pot fi intreprinse cateva generalizari cu privire Ia evolutiile istorice care ajuta la stabilirea unui reper pentru filosofi… Confruntata de secole, cu invazii continue, razboaie interne si foamete, perioada medievala avea ca unica masura de succes supravietuirea. În aceste conditii, toti membrii societatii erau considerati egali”, indiferent daca era adulti sau copii – A se vedea, pe larg, R. Bell, „History of Child Influence; Medieval to Modern Times” in „Child Effects on Adults”, op. cit., p. 30-31.].

Acelasi tratament nediferentiat fata de cel al adultilor l-au primit copiii si in perioada primelor industrii manufacturiere si in epoca de inceput a industrialismului modern. Ei erau utilizati intre 12-15 ore pe zi, la tot felul de activitati, muncind din greu ca sa-si poata castiga existenta [7 Chiar si in anul 1924, se estima ca sunt incadrati in munca circa 2 milioane de copii americani avand varsta sub 15 ani.]. Numai odata cu construirea primelor sindicate, copiii, ca si batranii au fost inlaturati de pe piata fortei de munca, nu atat din considerente umanitare cat, mai ales, pentru a face loc contingentelor sporite de muncitori adulti confruntati cu spectrul somajului.

Asadar, de-a lungul istoriei, copilul a fost privit ca fiind proprietatea parintilor si a tutorilor, acestia putand sa-l trateze dupa bunul lor plac, fara a putea fi trasi la raspundere. În ultimele decenii, s-a produs in mod evident o evolutie a valorilor, normelor si standardelor juridice care reglementeaza situatia copilului. În momentul actual, toate societatile civilizate accepta ideea conform careia copilul nu apartine nici familiei nici statului, ci isi apartine siesi, sub protectia parintilor sai [8 Si noi avem drepturi, Dosar educativ, 1995.].

Astfel, o schimbare profunda a situatiei sociale si familiale a copilului s-a petrecut numai in conditiile in care societatea a inceput sa recunoasca copilaria ca o etapa distincta de viata si sa acorde copilului un status social particular si roluri specifice. Datorita separarii activitatilor de pregatire si instructie de cele profesionale, alaturi de specializarea diferitelor institutii in cadrul societatii, s-a creat timpul si spatiul necesar pentru aparitia veritabilului univers al copilarii.

Totodata au aparut reglementari speciale cu privire la drepturile copilului in familie si in societate si programe avand ca scop principal dezvoltarea, protejarea si educatia sa adecvata. În aceste conditii, copilul devine nu numai un subiect de atentie pentru diferitele institutii sociale, ci o parte integranta a societatii influentand politicile sociale si raporturile familiale, modificand relatiile intre parinti si bunici, determinand structura si functiile familiei, modificand diviziunea rolurilor familiale, contribuind, deci la o noua configuratie a legaturilor de solidaritate din societate.

În raport cu aceste schimbari se modifica, din ce in ce mai mult, metodele si finalitatile procesului de socializare; copiii nu mai sunt priviti ca fiinte pasive, capabile sa inregistreze, automat si mecanic, indicatiile educativ, cu ca agenti activi ai unui proces care poate influenta chiar pe educator.

Odata cu recunoasterea dreptului suprem al copilului ca persoana umana independenta, nevoile copilului au inceput sa fie tratate ca drepturi a caror satisfacere nu mai este facultativa (societatea poate decide sa le satisfaca sau nu), ci obligatorie. La nivel global, in ceea ce priveste copilul si drepturile acestuia, acest lucru apare mai pregnant o data cu adoptarea Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (20 noiembrie 1989).

Secolul XX a fost denumit "secolul copilului". Înca din primele decenii ale acestuia s-a manifestat un interes deosebit pentru copil, privit ca fiinta umana cu drepturi depline. Acest secol este cel care schimba viziunea asupra copilului, care responsabilizeaza autoritatile legale asupra problematicii complexe privind drepturile si protectia copilului.

SECTIUNEA 2

CADRUL LEGAL INTERN PRIVIND RESPECTAREA,

PROMOVAREA SI GARANTAREA DREPTURILOR COPILULUI

Asigurarea si respectarea drepturilor copiilor si „plasarea” acestora intr-o zona de interes special constituie o prioritate pentru fiecare stat. Acest lucru rezida in primul rand in faptul ca viata, dezvoltarea si bunastarea de care trebuie sa beneficieze toti copiii reprezinta baza pe care se construieste viitorul unei tari. În plus, in cazul Romaniei procesul complex de aderare la Uniunea Europeana este inexorabil legat de respectarea criteriilor politice de le Copenhaga privind respectarea drepturilor omului, in mod particular in ceea ce priveste drepturile copilului.

Respectarea, promovarea si exercitarea drepturilor copilului, astfel cum sunt acestea definite in documentele internationale ratificate de Romania, vor asigura o dezvoltare deplina si armonioasa a personalitatii fiecarui copil, alaturand in spiritul traditiilor si valorilor culturale ale tarii noastre o componenta noua, moderna si dinamica de integrare in spiritualitatea universala. În lumina acestei integrari, drepturile copilului in Romania inseamna realizarea unui echilibru intre trei componente esentiale: copilul, familia si societatea. Asigurarea acestui echilibru a fost reglementata, aplicata si monitorizata in mod continuu de catre autoritatile statului, ca responsabilitate fundamentala a acestuia fata de soarta tuturor cetatenilor sai.

Astfel, principale domenii ale sistemului politic romanesc au fost modificate legislativ in primii ani dupa revolutia din 1989 iar domeniul sistemului national de promovare si garantare a drepturilor copilului nu a facut exceptie. În unele situatii, modificarile s-au produs in substanta, in alte situatii acestea s-au efectuat in etape ca raspuns la evolutiile constante in cursul carora se identificau permanent deficiente. Preocuparea pentru restructurarea institutiilor democratice, perfectionarea sistemului in domeniul drepturilor copilului, au generat masuri care aveau sa se transpuna in amendamente/completari la nivelul cadrului legal.

Noua dezvoltare pe care a adoptat-o Romania si tintele sale de politica externa, in special integrarea UE, face ca pe plan intern sa fie recunoscute si aplicate drepturile copilului.

La nivel tarii noastre cele mai importante reglementari in domeniul protectiei si garantarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale sunt stipulate in Constitutie. Totodata un rol important in domeniul protectiei si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale, revine legislatiei civile si penale (intre care si Codul civil si Codul de procedura civila, Codul penal si Codul de procedura penala) [9 O importanta deosebita o reprezinta si legislatia muncii (intre care Codul muncii), in sensul ca persoana angajata sa fie protejata impotriva abuzurilor si inegalitatilor, prin care se incalca drepturile si libertatile fundamentale - D. Maziliu, „Drepturile omului - concept, exigente si realitati contemporane”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 14 9.].

În ceea ce priveste protectia copilului, Constitutia Romaniei republicata in anul 2003 [10 Constitutia Romaniei din anul 2003 este forma republicata a Constitutiei Romaniei din 1991, cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor, revizuita prin Legea nr. 429/2003, aprobata prin Referendumul national din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotararea Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003. Textul Constitutiei din anul 2003 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.], prin art. 49 („Protectia copiilor si a tinerilor”), prevede ca [11 Victor Duculescu, Constanta Calinoiu, Georgeta Duculescu, Constitutia Romaniei - comentata si adnotata, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997. p. 157. ]:

? (alin. 1 ) - Copiii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.

? (alin. 2) - Statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protectie sociala a copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.

? (alin. 3 ) - Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise.

? (alin. 4) - Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

? (alin. 5) - Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii.

Textul acestui articol da expresie preocuparii statului roman pentru ocrotirea copiilor si tinerilor in spiritul Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si a altor documente la care Romania este parte [12 Art. 20 alin. 2 din Constitutie - Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.].

De exemplu, in 1990 Romania a ratificat Conventia cu privire la drepturile copilului, care este un important document international care stabileste un anumit standard pentru protectia copiilor si a tinerilor. În baza acestei Conventii, autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii. Aceasta dispozitie presupune deci un complex de masuri ce trebuie luate la diferite nivele pentru a asigura participarea deplina a tineretului la intreaga viata sociala.

În ceea ce priveste protectia copiilor si a familiei amintim si dispozitiilor Codului familiei. Potrivit acestor prevederi, statul apara interesele mamei si copilului, in acest scop acordand o deosebita grija pentru cresterea si educarea tinerei generatii. Sunt stabilite totodata si dispozitii referitoare la filiatia fata de mama si fata de tata, dispozitii referitoare la situatia copilului dupa desfacerea, declararea nulitatii sau anularii casatoriei. Totodata este prevazuta situatia copilului in caz de adoptie [13 Adoptia trebuie sa asigure dezvoltarea armonioasa a copilului si respectarea drepturilor fundamentale care ii sunt recunoscute, ceea ce inseamna ca adoptia in alt scop decat interesul copilului ne se justifica - Ion. P. Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Editura All, Bucuresti, 1997, p. 3.]. Adoptia se incheie in interesul copilului, care trebuie avut in vedere nu numai la incuviintarea adoptiei, ci si in timpul in care aceasta exista, precum si atunci cand se pune problema desfacerii adoptiei [14 Gérard Cornu Droit civil, La famille, 4é edition, Montchrestien, Paris, 1994, p. 340.].

Prin Legea nr. 15 din 1993, Romania a aderat la Conventia Europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967, iar prin Legea nr. 84/1994, Romania a ratificat Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993.

În aceeasi ordine de idei, ambii parinti au acelasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie sau din afara casatoriei [15 Art. 97 din Codul familiei.], totodata acestia fiind datori sa ingrijeasca de copil, sa-l creasca, sa-l supravegheze, ingrijandu-se totodata de sanatatea copilului, dezvoltarea lui fizica, invatatura si de pregatirea lui profesionala.

Si legislatia muncii (Codul muncii, intrat in vigoare din februarie 2003 [16 Legea nr. 63 din 24 ianuarie 2003 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 75 din 5 februarie 2003; Alexandru Ticlea, „Acte normative noi - Codul muncii”, in Revista Romana de Dreptul Muncii nr. 1/2003; Serban Beligradeanu, „Legislatia muncii, comentata”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003; Ion Traian Stefanescu, „Tratat de dreptul muncii”, VOL. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p. 531 si urm. ]) cuprinde dispozitii referitoare la tineri si adolescenti. Pregatirea multilaterala, formarea si integrarea profesionala a tinerilor, insusirea cunostintelor necesare pentru exercitarea unei profesii se asigura gratuit de Ministerul Educatiei Nationale, celelalte ministere si organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare, unitatile subordonate acestora si scolile de toate gradele au indatorirea de a asigura o stransa imbinare intre pregatirea teoretica si pregatirea practica a elevilor si studentilor, creand conditii necesare pentru realizarea acestei sarcini.

În tara noastra elevii, studentii, cei care frecventeaza diverse forme de pregatire beneficiaza de sprijin, sub forma de burse, manuale scolare si alte materiale de studii, indemnizatii corespunzatoare aportului lor in productie pe timpul pregatirii practice. Tuturor tinerilor li se asigura locuri de munca potrivit pregatirii, aptitudinilor, aspiratiilor lor si nevoilor unitatii.

Calificarea profesionala prin ucenicie la locul de munca se face pe baza contractului de ucenicie si se realizeaza prin pregatire practica desfasurata in unitati de productie sau de servire a populatiei si prin pregatire teoretica. Ucenicii primesc pe timpul pregatirii bursa sau o indemnizatie corespunzatoare aportului lor in productie si gratuit manuale scolare, materiale de studiu, precum si alte drepturi stabilite de lege. Ei beneficiaza, de asemenea, in toata perioada uceniciei de echipament de protectie, de ajutoare materiale in cadrul asigurarilor sociale, de asistenta medicala si medicamente gratuit, precum si de vacante scolare.

Pentru protectia sanatatii lor, tinerii sub varsta de 18 ani, incadrati in munca, nu pot fi repartizati la locuri de munca cu conditii vatamatoare, grele sau periculoase si nu pot fi folositi la munca in timpul noptii. De asemenea, tinerii incadrati in munca de pana la 18 ani, nu pot fi folositi in munca peste durata legala a zilei de lucru, decat in anumite cazuri. Durata timpului de lucru al tinerilor intre 14-16 ani se stabileste la 6 ore pe zi, fara ca prin aceasta sa se aduca o scadere a remunerarii Aceeasi finalitate - protectia copiilor si tinerilor, o au si alte acte normative, de exemplu, Legea privind concediul platit tinerelor mame pentru ingrijirea copiilor in varsta de pana la un an, Legea privind acordarea ajutorului de somaj tinerilor neincadrati in munca, etc.

Din acest context, remarcam ca legislatia romana de dupa 1989 a adoptat o serie de masuri de natura a marca drepturile tinerei generatii. Adoptarea unor asemenea masuri - care au, evident, un rol pozitiv, nu incheie insa seria documentelor juridice ce vor trebui adoptate pentru protectia copiilor si tinerilor, aceste urmand sa fie imbogatite in perspectiva cu reglementari noi, din toate domeniile de activitate.

În actiunea complexa de protectie a copiilor, de respectare si promovare a drepturilor acestora Romania beneficiaza de un sprijin consistent acordat de comunitatea internationala, astfel:

? Uniunea Europeana s-a implicat in acest domeniu prin programe de asistenta PHARE inca de la inceputul anilor ’90, atat printr-un important volum de finantare nerambursabila, cat si printr-o expertiza tehnica multipla si sustinuta;