Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Capitolul I Consideratii generale privind securitatea sociala
4

1. Notiunea de securitate sociala si riscurile sociale
4

2. Scurt istoric al securitatii sociale
6

3. Sisteme de securitate sociala
8

4. Reglementari internationale cu privire la securitatea sociala
9

5. Obiectul dreptului securitatii sociale
11

6. Principiile si izvoarele dreptului securitatii sociale
13


6.1. Principiile
13



6.1.1. Principiul egalitatii
14



6.1.2. Principiul universalitatii
14



6.1.3. Principiul asigurarii obligatorii
15



6.1.4. Principiul finantarii de la bugetul statului a prestatiilor necontributive
16



6.1.5. Principiul indexarii si compensarii cuantumului prestatiilor
16


6.2. Izvoarele dreptului securitatii sociale
18

7. Asistenta sociala ca institutie a dreptului securitatii sociale
21







Capitolul II Pensiile
24

1. Drepturile de asigurari sociale
24


1.1. Caracteristici
24


1.2. Asiguratii
34


1.3. Contributii de asigurari sociale
38


1.4. Controlul privind contributiile de asigurari sociale
46


1.5. Prestatiile de asigurari sociale
52


1.6. Bugetul asigurarilor sociale de stat
53


1.7. Casele teritoriale de pensii
54


1.8. Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale
56


1.9. Stagiul de cotizare
59


1.10. Notiunea de pensie
62

2. Pensii si categorii de pensii
64


2.1. Principiile dreptului la pensie conform Legii nr. 19/2000
64


2.2. Categorii de pensii
66



2.2.1. Pensia pentru limita de virsta
66




2.2.1.1. Conditiile privind virsta si stagiul de cotizare
66




2.2.1.2. Cazurile de reducere a virstelor de pensionare
77




2.2.1.3. Reglementari specifice pentru pensionarea unor categorii profesionale
81




2.2.1.4. Calculul pensiei pentru limita de virsta
83



2.2.2. Pensia anticipata si pensia anticipata partiala
85



2.2.3. Pensia de invaliditate
86




2.2.3.1 Conditiile de pensionare
86




2.2.3.2. Gradele de invaliditate
88




2.2.3.3. Calculul pensiei
89




2.2.3.4. Revizuirea medicala
90



2.2.4. Pensia de urmas
91




2.2.4.1 Pensia de urmas pentru copii
91




2.2.4.2. Pensia de urmasii pentru sotul supravietuitor
92




2.2.4.3.Cuantumul pensiei de urmas
93

3. Stabilirea si plata pensiilor
94


3.1.Acordarea dreptului la pensie
94


3.2. Decizia de pensie
94


3.3.Plata pensiei
95







Capitolul III Alte drepturi de asigurari sociale
96

1. Indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca
96

2. Prestatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca
98


2.1. Categorii de prestatii
98


2.2. Indemnizatia pentru trecerea temporara in alta munca
98


2.3. Indemnizatia pentru reducerea timpului de munca
99


2.4. Indemnizatia pentru carantina
99


2.5. Tratamentul balnear
100

3. Indemnizatia de maternitate
101

5. Calculul si plata indemnizatiilor de asigurari sociale
102

6. Raspunderea juridica
104

7. Solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control intocmite de organele de control ale Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si de organele sale teritoriale
106

Alte date

?

Capitolul I

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND SECURITATEA SOCIAL?

1. Notiunea de securitate sociala si riscurile sociale

Cuvantul securitate isi are originea in latinescul securitas (in franceza sécurité, in engleza security); el semnifica protectie, aparare, stare de siguranta, faptul de a fi pus la adapost de orice pericol. [1 A se vedea Dictionarul Explicativ al Limbii Romane (coordonatori Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche), editia a II-a, Editura Universul Enciclopedic, Bucuresti 1998, p.969]

Securitatea sociala este definita de Biroul International al Muncii ca protectie pe care societatea o acorda membrilor sai printr-un ansamblu de dispozitii publice contra mizeriei economice si sociale care ii ameninta in caz de pierdere sau reducere importanta a castigurilor datorita bolii, maternitatii, accidentului de munca, somajului, invaliditatii, batranetii sau decesului, precum si acordarea de ingrijiri medicale si de alocatii familiilor cu copii. [2 Bureau Internatinal du Travail, La sécurité sociale, Genève 1995, p.4]

Securitatea sociala are ca obiect protejarea indivizilor fata de riscurile inerente vietii sociale. Se considera ca ea constituie o garantie contra riscurilor de ordin:

- psihologic: boala, maternitate, invaliditate, deces, batranete, care pot afecta persoanele, antrenand astfel o reducere sau pierdere a castigurilor;

- profesional: accidente de munca si boli profesionale [3 Martine Meunier – Boffa, Droit sociale, Edition Litec, Paris 1991, p.29].

Securitatea sociala are o insemnatate deosebita in viata de zi cu zi a multor oameni, ea manifestandu-se chiar inainte de nastere (ingrijirile prenatale) si se prelungeste dupa moarte (pensiile de urmas). Idealul este ca fiecare membru al colectivitatii sa fie toata viata sa, in caz de nevoie, protejat prin securitatea sociala. [4 Bureau Internatinal du Travail, op. cit., p.13]

Expresia securitate sociala este aproape intotdeauna utilizata in doua intelesuri diferite si anume: se vorbeste de politici de securitate sociala si de sisteme de securitate sociala. Cele doua expresii nu sunt sinonime. [5 Martine Meunier – Boffa, op. cit., p.29]

Politicile de securitate sociala intelese ca politici de securitate economica, comporta patru directii:

- securitatea locurilor de munca;

- securitatea castigurilor;

- securitatea capacitatii de munca;

- organizarea sistemului de distribuire a sumelor de inlocuire in timpul perioadelor de inactivitate fortata. [6 Jean Jacques Dupeyroux, Droit de la sécurité sociale, 12 édition, Précis Dalloz, Paris 1993, p.4]

Sisteme de securitate sociale sunt considerate acele norme juridice care reglementeaza o redistribuire financiara, adica prelevarea, pe de-o parte si repartitia fondurilor prelevate intre beneficiarii acestei redistribuiri, pe de alta parte.

În lumina normelor internationale (in special a Codului european de securitate sociala, a Protocolului sau) [7 Siegfriend Gunter Nagel, Reflexions a progos du “concept de sécurité sociale” en relation avec les travaux du Conseile L’Europe en matiere de sécurité sociale, in Seminaire international du droit compare du travail, de relations professionelles et de la sécurité sociale, Annales, Szaged 1995, p.148], conceptul de securitate sociala include atat asigurarile sociale, cat si asistenta sociala. [8 Pentru aceasta notiune, a se vedea infra, pct.5 ]

Expresia “securitate sociala” este legata de repararea consecintelor unor evenimente diverse denumite “riscuri sociale”.

În baza Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr.102/1952, aceste evenimente sunt considerate a fi urmatoarele:

- boala,

- maternitatea,

- invaliditatea;

- batranetea;

- accidentul de munca si boala profesionala;

- decesul;

- somajul;

- obligatiile familiale.

Plecandu-se de la cauza, s-a afirmat ca riscurile sociale sunt acele riscuri inerente vietii sociale.

Plecandu-se de la efecte, ceea ce constituie un criteriu relevant, riscurile sociale sunt acele evenimente care au incidenta comuna asupra situatiei economice a indivizilor prin diminuarea veniturilor sau invers, prin cresterea cheltuielilor.

Exista insa si anumite evenimente susceptibile de a impiedica o persoana sa dobandeasca un venit normal dintr-o activitate profesionala. Din acest punct de vedere riscurile sociale pot fi riscuri fizice si riscuri economice.

Riscurile fizice se intalnesc atunci cand forta de munca este alterata, redusa sau pierduta. Riscurile acestea pot fi de origine profesionala si anume in caz de accident de munca sau boala profesionala si de origine extraprofesionala in alte cazuri ca de exemplu: boala, maternitate, invaliditate, batranete, deces, vaduvie.

Riscurile economice sunt generate de situatiile in care forta de munca este alterata, este imposibil de exercitat datorita lipsei de locuri de munca disponibile; este cazul somerilor.

Mai exista, de asemenea, riscuri care constau in reducerea nivelului de trai prin cresterea cheltuielilor in situatii exceptionale cum ar fi cumpararea de medicamente in caz de boala, majorarea chiriilor in anumite perioade, intretinerea unor membri ai familiei aflati in nevoie.

2. Scurt istoric al securitatii sociale

Necesitatea unei securitati individuale si colective a existat dintotdeauna. Oamenii au incercat din cele mai vechi timpuri sa-si asigure propria protectie, precum si a persoanelor aflate in grija lor, contra unor eventualitati, cum ar fi foametea sau alte pericole.

Primul mare sistem de protectie sociala a fost institutionalizat in Germania intre anii 1883 si 1889 in timpul lui Bismark. Era vorba despre un sistem de asigurari de batranete si boala. Ulterior, asemenea sisteme au aparut in Australia, Noua Zeelenda, Suedia, Danemarca, Anglia etc., in unele dintre ele existand protectia si asupra somerilor. [9 Bureau Internatinal du Travail, op. cit., p.3-4]

În Romania in anul 1885 a fost adoptata Legea minelor, care instituia asigurarile sociale obligatorii a minerilor si a lucratorilor din industria petroliera. În acelasi timp dispunea infiintarea unor case de ajutor si a unei case de pensii, ale caror fonduri erau constituite prin contributia egala a patronilor si muncitorilor.

În anul 1902 a fost votata Legea meseriilor care prevedea un sistem de asigurari sociale pe baze corporatiste, beneficiarii fiind exclusiv meseriasii.

Legea pentru asigurarile muncitoresti din anul 1912 reglementa asigurarile obligatorii. Potrivit acestei legi, sarcina riscului pentru accident cadea asupra patronului (art.140), iar riscurile provenite din boala cadeau asupra muncitorului (art.125).

Înfiintarea Organizatiei Internationale a Muncii in anul 1919 a dat un suflu nou actiunilor in domeniul securitatii sociale. Se stie ca in conceptia acestei organizatii problemele de munca si cele sociale nu constituie subiecte de interes exclusiv de natura interna pentru statele membre. De aceea, inca de la inceput a adoptat o serie de conventii cu privire la securitatea sociala, de exemplu: Conventia nr.3/1919 asupra protectiei maternitatii; Conventiile nr.12/1921, nr.17 si 18/1925 privind ajutoarele in caz de accidente de munca si boli profesionale; Conventiile nr.35-40/1933 privind asigurarile de batranete, de invaliditate si deces; Conventia nr.44/1934 referitoare la somaj etc.

Actul normativ cel mai important adoptat in aceasta perioada in tara noastra este asa numita Lege Ioanitescu din 1933 pentru unificarea asigurarilor sociale pe intreg teritoriul national. Legea prevedea, printre altele, urmatoarele:

- cota de asigurari sociale in cuantum de 6% din salariu se suporta in parti egale de catre patron si salariati;

- bolile profesionale erau asimilate accidentelor de munca;

- ajutoarele de incapacitate de munca se acordau din prima zi de boala. [10 Dreptul Securitatii Sociale – Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea, C-tin Tufan, Ed. ALL BECK, Bucuresti 1998]

Preocupari in domeniul securitatii sociale au venit inclusiv din partea Consiliului Europei si Uniunii Europene. Astfel, Consiliul Europei a adoptat Carta sociala europeana (1961), Codul european de securitate sociala (1964) si Conventia europeana de securitate sociala (1973). Uniunea Europeana mai intai prin Regulamentul nr.574/1972, pus in aplicare prin Directiva nr.574/1972 a realizat codificarea regimului de securitate sociala privind pe cetatenii Uniunii. Ulterior, a elaborat Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor (1989). in art.10 din aceasta carta se prevede ca “orice muncitor al comunitatii are dreptul la o protectie sociala adecvata si la prestatii de securitate sociala la un nivel suficient”. S-a aratat ca “in foarte multe tari ale lumii se afirma ideea ca asigurarile sociale fac parte dintr-o notiune mai larga, aceea de securitate sociala” si ca aceasta “formeaza obiectul preocuparilor si dezbaterilor Organizatiei Natiunilor Unite si ale altor organisme internationale”. [11 Sanda Ghimpu, Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu, Gh. Mohanu – Dreptul muncii, tratat, vol.III, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1982, p.271]

Dupa 1990, insa, si sub influenta legislatiei internationale, a necesitatilor de protectie tot mai diversificate, mai extinse, a intensificarii reglementarilor in domeniu, se discuta tot mai mult despre securitatea sociala in Romania, despre dreptul aplicabil acesteia. [12 A se vedea: Gh. Brehoi, Dreptul securitatii sociale, ramura distincta de drept, in “Dreptul” nr.7/1994, pag.17-20; Alexandru Athanasiu, Dreptul securitatii sociale, Ed. Actami, Bucuresti 1995]