Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
1.Genurile elocintei (oratoriei) in antichitatea greco-romana si modelarile ei contemporane
2.Partile/momentele discursului in antichitatea greco-romana si actualitatea lor
3.Planurile de discurs in actualitate: prezentarea - forma de elocinta comunicationala
3.1.Structurarea unei prezentari
3.2.Modalitati de a face prezentarea cit mai interactiva
3.3.Elemente care determina reusita unei prezentari:
3.4.Tehnicile vocale de prezentare
3.5.Alte forme contemporane ale elocintei: argumentarea si persuadarea
4.Programe de cercetare a argumentarii
4.1.Demonstratia in argumentare si persuadare
4.2.Identificarea structurii unui argument
4.3.Identificarea structurilor argumentative intr-un discurs
4.4.Problema surselor de eroare

Alte date

?RETORICA SI TEORIA ARGUMENTARII?

RETORIC?

I. Genurile elocintei (oratoriei) in antichitatea greco-romana si modelarile ei contemporane

? genurile elocintei in antichitatea greaca:

tipologia lui Aristotel din Retorica (I, 1358 b):

1) criteriul de tipologizare: este cel al felului de auditoriu caruia discursul se adreseaza sau, altfel spus, al situatiei publice in care discursul se tine;

2) elementele lor definitorii:

A) auditoriul (situatia publica) caruia (careia) i se adreseaza discursul;

B) tehnicile argumentative ale discursului;

C) timpul discursului;

D) actele de discurs;

E) valorile promovate prin discurs;

analiza lor din perspectiva elementelor definitorii:

1) genul deliberativ:

A) auditoriul (situatia publica): este cel(cea) al(a) adunarilor in care se iau decizii dupa regulile democratiei;

B) tehnica de argumentare:

a) scopul urmarit: luarea unei decizii de catre o adunare, in conditii de oportunitate (a mari un impozit, a declara un razboi sau a semna un tratat);

b) mijloacele folosite:

b1) argumentul tip utilizat: este exemplul, luat in general din istorie;

b2) metoda de luare a deciziei: este inductia (rationare sau miscare a gandirii de la particular la general);

C) timpul in care are loc exprimarea: este viitorul, intrucat luarea deciziei urmeaza sa fie facuta;

D) actele prin care se realizeaza discursul:

a) a consilia;

b) a deconsilia;

E) valorile in functie de care discursul este construit:

a) valorile „folositorului si ale vatamatorului/daunatorului”;

b) valorile „celui mai bun si ale celui mai rau”.

2) genul judiciar:

A) auditoriul (situatia publica): este cel(cea) al(a) tribunalelor, principalul destinatar reprezentandu-l judecatorii;

B) tehnica de argumentare:

a) scopul urmarit: de a convinge prin pledoarie un auditoriu mai instruit (judecatorii);

b) mijloacele folosite:

b1) argumentul tip utilizat: este entimema sau silogismul (se vorbeste, de altfel, inca si azi despre „silogismul judiciar”), adica un rationament mai riguros in care se porneste de la premise verosimile (plauzibile) si se ajunge la concluzii probabile;

b2) metoda de pledare: este deductia (rationare sau miscare a gandirii de la legea generala la o decizie particulara);

C) timpul in care are loc exprimarea: se vorbeste la trecut, intrucat pledarea vizeaza fapte care au avut loc;

D) actele prin care se realizeaza discursul:

a) a acuza;

b) a apara;

E) valorile in functie de care discursul este construit:

a) valorile „dreptului si ale nedreptului”;

b) valorile „justului si ale injustului”;

3) genul epidictic/demonstrativ:

A) auditoriul (situatia publica): este cel al spectatorului, aflat in diverse imprejurari, altele decat cele politice sau juridice (un discurs comemorativ, o oratie funebra, elogiul unui erou sau panegiricul unui monarh s.a.);