Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I. Continutul investitiilor si al eficientei economice a acestora 3
1.1. Conceptul de investitie in economie 3
1.2. Conceptul de eficienta economica a investitiilor 7
1.3. Sistemul de indicatori de evaluare a eficientei economice a investitiilor 11
1.4. Forma generala a indicatorilor de eficienta economica a investitiilor 14
CAPITOLUL II. Analiza eficientei economice a investitiilor la S.C. BEGA-UPSOM S.A. 18
2.1. Prezentarea S.C. BEGA-UPSOM S.A. 18
2.1.1. Indicatori economico-financiari 20
2.1.2. Segmentul de piata ocupat de catre societate in piata interna si piata externa 21
2.2. Fundamentarea tehnica si economica a necesitatii investitiei 23
2.3. Evaluarea proiectului de investitii cu ajutorul indicatorilor statici de evaluare a eficientei economice a investitiilor 25
2.4. Calculul indicatorilor statici de eficienta a investitiilor 43
CAPITOLUL III. Analiza economica si financiara a investitiilor 47
3.1. Necesitatea analizei dinamice a eficientei economice a investitiilor 47
3.2. Analiza economica a proiectului de investitii 53
CAPITOLUL IV. Concluzii si solutii de implementare a proiectului 69
BIBLIOGRAFIE 72

Alte date

?

CAPITOLUL I

INVESTITIILE SI ROLUL LOR ÎN ECONOMIE

Investitiile sunt o categorie de cheltuieli care angajeaza cel mai mult viitorul, in sensul ca de ele depind cresterea si perfectionarea potentialului productiv al unei intreprinderi (prin extindere si modernizare), aparitia de noi capacitati de productie intr-o ramura sau alta a economiei. În acelasi timp, se fac importante cheltuieli de investitie pt. dezvoltarea bazei materiale a activitatii social-culturale, precum si pentru construirea de locuinte [1 Florea Staicu, Colectivul – Eficienta economica a investitiilor, EDP, Bucuresti, 1995].

În orice economie, investitiile fac legatura dintre prezent si viitor, intre generatii. Acumularea de capital fix, productiv si neproductiv , construirea de cladiri de locuit, scoli, teatre etc. asigura premisele ridicarii standardului de viata a populatiei: locuri de munca, ridicarea gradului de cultura, de pregatire profesionala si destindere pentru tineret etc.

1. Conceptul de investitie – structura investitiei

Notiunea de investitie, intr-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare, plasare, dotare, iar intr-un sens mai restrans (financiar-contabil) reprezinta o cheltuiala facultativa pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si durata de folosinta indelungata.

Investitiile sunt intelese ca reprezentand partea din venit destinata pentru ,,formarea capitalului”. Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a structurii reprezinta nivelurile nete, daca se utilizeaza si amortizeaza, obtinerea investitiei brute. A investi inseamna a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat.

Acceptiunea cea mai des intalnita pentru definirea investitiei este aceea de cheltuiala sau plasament de sume banesti la un moment initial, pentru a obtine efecte ulterioare.

Un prim aspect in definirea investitiei se refera la faptul ca acestea sunt opuse consumului imediat, care inseamna distrugerea unei parti din valoarea creata, in fapt, distrugerea de avutie, investitia urmarind tocmai contrariul.

P. Mosse stabileste patru elemente esentiale pentru o investitie [2 Gabriela Prelipcean – Fundamentele economice ale investitiilor, Ed. Universitatii Suceava, 2000]:

1. Subiectul, reprezentat de cel care investeste (persoana fizica sau juridica).

2. Obiectul, reprezentand lucrul, intreprinderea, firma, utilajul etc.; modul in care se concretizeaza investitia.

3. Costul, reprezentand efortul suplimentar, cert, actual, consumat pentru obtinerea acelui obiect concret.

4. Efectele valorice, rezultate prin realizarea investitiei, care se obtine in viitor si reprezinta in realitate o speranta mai mult sau mai putin certa.

Orice investitie trebuie analizata sub aspect financiar si material sau fizic, iar necorelarea acestor doua elemente, fac practic nerealizabila o investitie.

În economia de piata se vorbeste si de un proces invers – dezinvestitia, prin care se transforma active si lichiditati folosite fie pentru returnarea lor unor investitori care se retrag din afaceri, fie pentru a fi reinvestite in alte afaceri si, in acest caz, dezinvestitia nu este sinonima cu consumul, ea servind in continuare activitatii de investitii.

Conceptul de investitie

Literatura engleza de specialitate, inca dupa primul razboi mondial, a definit investitia dupa alte 3 criterii importante.

Definirea contabila considera investitiile ca fiind similare cu mobilizarea, intelese ca bunuri mobiliare si imobiliare, corporatii sau necorporatii, achizitionate sau create pentru o intreprindere, destinate sa ramana durabile, deci sa se materializeze in insasi intreprinderea respectiva. Ele pot fi, la randul lor, departajate astfel:

- mobilizari legate de exploatare;

- mobilizari in afara exploatarii sau care nu sunt direct productive, ele raspunzand altor preocupari.

Definirea economica considera investitia ca fiind toate sacrificiile de resurse facute azi in speranta obtinerii in viitor a unor rezultate, al caror nivel total va fi superior cheltuielii initiale. Spre deosebire de simpla inregistrare contabila, definitia economica tine seama de o serie de aspecte importante:

- influenta factorului timp;

- notiunea de randament si eficienta a operatiilor economice;

- riscurile legate de viitor.

De asemenea, o investitie poate fi reprezentata la fel de bine printr-o achizitie de bunuri, de echipamente, dar si prin cheltuieli pentru o campanie publicitara, pentru elaborarea unui produs nou, pentru un progres de cercetare si dezvoltare.

Definirea financiara este mai putin restrictiva, astfel ca o investitie este un ansamblu de cheltuieli ce va genera pe o perioada lunga venitul sau economic, care sa ramburseze sau sa recupereze cheltuielile initiale. Fata de definitia economica, din punct de vedere financiar, se are permanent in vedere acoperirea nevoii de fonduri de exploatare generate de diferitele tipuri de nivel.

O abordare mai recenta este cea psihologica care pune accent pe intuitia individului sau a firmei care investeste. Se insista asupra faptului ca investitia conduce la decalarea consumului in timp. Din aceasta perspectiva, investitia insusi renunta la bunul imediat in schimbul bunului viitor. Aceasta formulare prezinta ,,contradictia psihologica” la care este supus investitorul constrans sa confrunte resursele imediate pe care le-ar angaja cu rambursarile viitor si incerte la care spera.

Ceea ce trebuie retinut este faptul ca investitia reprezinta suportul material al dezvoltarii economico-sociale a tarii. Prin ele se asigura sporirea capitalului fix, cresterea randamentului tehnic si economic al celui existent, dar si crearea de noi locuri de munca. În acest context investitia reprezinta elementul decisiv al cresterii economice, al promovarii factorilor intensivi, calitativi si de eficienta.

2. Clasificarea investitiei

Structurarea poate fi realizata in functie de modul in care este privita si definita investitia si anume ca o cheltuiala sau ca o materializare a acestei cheltuieli. Pe langa aceste doua acceptiuni, investitiile pot fi grupate si in functie de sursa de finantare a cheltuielilor [3 Dumitru Zait – Eficienta economica a investitiilor, Ed. Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1987].