Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere..............pag. 2
Capitolul 1 Teoria patologiei ortodoxe.........pag. 6
1.1. Structura fiintei umane.........pag. 6
1.2. Etiologia bolilor...pag. 8
1.3. Notiunea de boalapag. 15
Capitolul 2 Obiectivele terapiei....pag. 17
Capitolul 3 Relatia parinte duhovnicesc - penitent in ortodoxie........pag. 20
3.1. Conditii esentiale ale vindecarii..............pag. 21
3.2. Calitatile necesare unui bun duhovnic.......pag. 22
3.3. Modalitati de abordare..........pag. 28
Capitolul 4 Metode de interventiepag. 30
4.1. Sensul existentei in ortodoxie..pag. 30
4.2. Iisus Hristos model suprem....pag. 31
4.3. Constientizarea pacatului......pag. 33
4.4. Pocainta...........pag. 34
4.5. Sanctiunile in ortodoxie.....pag. 38
4.6. Interventia paradoxala in ortodoxie.........pag. 40
4.7 Catharsisul sau purificarea de patimi......pag. 46
Principalele patimi si remediile lor
4.8. Dobindirea virtutilor...........pag. 54
4.9. Descoperirea chipului lui Dumnezeu in om si atingerea asemanarii cu Elpag. 56
4.10. Metafora si ritual..............pag. 57
Capitolul 5 Metode de evaluare..pag. 64
Concluziipag. 68
Bibliografie............pag. 70

Alte date

?

ELEMENTE PSIHOTERAPEUTICE ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOX?

Motto:

“Toate vi le-am aratat caci ostenindu-va astfel trebuie sa ajutati pe cei slabi si sa va aduceti aminte de cuvintele Domnului Iisus, caci El a zis: << Mai fericit este a da decat a lua >>” (Fapte 20, 35)

“Fericirea adevarata n-o are, nu poate s-o aiba decat acela care o da … si ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai, iar ca s-o ai, trebuie sa incepi prin a o da”. (Alexandru Vlahuta)

Introducere

Boala, fie ea de natura somatica sau psihica, a reprezentat o constanta a vietii umane in toate timpurile. Secolul XX nu a facut nici el exceptie, ba in plus s-a inregistrat o crestere a procentului atat in ceea ce priveste gravitatea si numarul bolilor, cat si a bolnavilor. În ceea ce priveste tulburarile de natura psihica, ele cunosc de asemenea a mare amploare asa cum rezulta din numeroasele statistici si articole publicate. Redam cateva exemple in acest sens citate de Jean Claude Larchet din revista “Le Monde”, ele fiind reprezentative de fapt pentru toate tarile:

“Toate anchetele epidemiologice arata ca in tarile occidentale o persoana din patru va fi atinsa in decursul existentei sale de una din formele suferintei morale”.

“În 1981, opt mii de tone de tranchilizante erau consumate anual in lume”.

“În 1985, sapte milioane de francezi puteau fi considerati depresivi”.

“Statisticile din 1991 arata ca un francez din patru consuma tranchilizante cel putin o data pe an” [1 Larchet, J.C., Terapia bolilor mintale, Editura Harisma, Bucuresti, 1997, pag. 140.].

Aceasta crestere se datoreaza in mare parte profundelor schimbari sociale, culturale, politice, economice, tehnologice ce au caracterizat secolul trecut si care au dus la modificarea sistemelor de interese si valori. Motto – urile obisnuite au devenit “bani, violenta, sex, viteza si eficacitate cu orice pret” [2 Parintele Amédée, Megglé, D., Monahul si psihiatrul, Asociatia filantropica crestina Christiana, Bucuresti, 1997, pag. 101.] in timp ce “puterile inimii, domeniile inimii raman in paragina” [3 Clement, O., Puterea credintei, Editura Pandora, Targoviste, 1999, pag. 46.]. “Triumful individului” coincide cu decaderea persoanei (caracterizata prin liberatate, responsabilitate, creativitate, dorinta de comuniune), de aici cred si aparitia unei alte megatendinte concretizata in renasterea artelor, ca modalitate de redobandire a sensului crestin al vietii, pe care in pofida dezvoltarii “stiinta si tehnologia nu [il] reveleaza” [4 Naisbitt, J., Aburdene, P., Megatendinte – anul 2000, Editura Humanitas, 1993, pag. 291.].

În acest context revenind la subiectul initial apar cateva intrebari cum ar fi: << Ce reprezinta boala in aceasta societate moderna? Care este atitudinea fata de ea? Exista metode de prevenire, de tratare? Sunt ele valide? >> la care vom incerca sa raspundem in mod restrans in aceasta introducere si mai pe larg in capitolele ce vor urma.

Dezvoltarea stiintei si tehnologiei, inclusiv cea din domeniul medical, nu a eradicat problema suferintei si a bolii. Ele continua sa existe si sa influenteze cursul firesc al vietii persoanelor umane, determinand schimbari majore dintre care I.B. Iamandescu aminteste:

1. Limitarea capacitatii fizice si psihice in activitatea normala.

2. Schimbari de ordin ambiental si relational cu impact in sfera afectiva.

3. Anticiparea de catre bolnav a unor pericole, vizand integritatea sa psiho - fizica si insertia lui sociala (familiala si profesionala) [5 Iamandescu, I.B., Psihologie medicala, Editia a II-a, Editura Infomedica, 1997, pag. 20.].

Acest fapt determina o atitudine general umana orientata spre alinarea suferintelor produse de boala. Desi exista numeroase domenii implicate in atingerea acestui obiectiv, ne vom opri la doua dintre acestea, psihoterapia laica in general si teologia ortodoxa in special.

Psihoterapia este definita in literatura de specialitate ca “proces interactional constient si planificat, vizand influentarea tulburarilor […] care sunt considerate ca necesitand tratament in cadrul unui consens (intre pacient, terapeut si grupul de referinta) prin mijloace psihologice […] in sensul unui scop definit, daca este posibil elaborat in comun, folosindu-se tehnici ce pot fi invatate si pe baza unei teorii a comportamentului normal si patologic” [6 Strotzka, apud Huber, W., Psihoterapiile, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1997, pag. 76.]. Aceasta definitie este valabila pentru toate sistemele terpeutice, care, desi variate, contin in cadrul lor o serie de elemente comune si anume:

? relatia stabilita intre pacient si psihoterapeut;

? exprimarea libera si deschisa a trairilor afective ale pacientului;

? intelegerea intuitiva a unor probleme psihologice personale;

? ideea dezvoltarii personalitatii pacientului, a realizarii unor disponibilitati psihice ale acestuia;

? achizitionarea unor modele de comportament care sa conduca la adaptare de nivel superior al personalitatii [7 Holdevici, I., Elemente de psihoterapie, Editia a III-a, Editura ALL, Timisoara, 1998, pag. 9.].

Acestea se regasesc si in cadrul teologiei ortodoxe. De altfel similitudini intre cele doua domenii remarca spre exemplu si Kurtin “psihiatria [psihoterapia – n.n.] si religia au sarcini si scopuri comune, sa inlature suferintele omenesti si sa apere valorile spirituale” [8 Kurtin in Psihologia religiei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977, pag. 167.] sau parintele Romanidis “Daca […] crestinismul ar fi aparut pentru prima oara in secolul al XX-lea ar fi fost mai mult ca sigur caracterizat drept stiinta medicala legata de psihiatrie si nicidecum religie, bucurandu-se de o stralucita influenta in societatea contemporana, datorita extraordinarelor succese repurtate in domeniul vindecarii bolilor personalitatii umane (care altcum nu ar fi fost decat partial functionala)” [9 Parintele Romanidis, apud Vlachos, H., Psihoterapia ortodoxa, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timisoarei, 1998.], cu amendamentul ca in ortodoxie pacientul beneficiaza de introspectia harica. De altfel, intreaga activitate a Mantuitorului Iisus Hristos este una de vindecare, dupa cum ne spune si numele, Iisus insemnand “Izbavitor”, daca aplicam principiul Nomen est Omen (numele este prezicere) [10 Vezi Evdokimov, P., Femeia si mantuirea lumii, Asociatia filantropica medicala crestina Christiana, Bucuresti, 1995.] “Hristos tamaduia toata boala si neputinta din popor […] si aduceau la El pe toti cei ce se aflau in suferinte, fiind cuprinsi de multe feluri de boli si chinuri, pe demonizati, pe lunatici, pe slabanogi si El ii vindeca” (Matei 4, 23 – 24). El este numit Doctor atat in cadrul biblic (Matei 8, 16 – 17; Matei 9, 12; Marcu 2,17; Luca 7, 18 si 23 etc.) cat si in cel liturgic in care formula sacramentala consacrata este “Hristos, Doctorul sufletelor si al trupurilor”.

Vindecarea constituie din punct de vedere teologic o necesitate, atat in ceea ce priveste trupul “Nu cei sanatosi au nevoi de Doctor, ci cei bolnavi” (Marcu 2, 17), cat si in ceea ce priveste sufletul “Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca (vindece – n.n.) si la cunostinta adevarului sa vina” (Ioan 17, 3), dar in acelasi timp si o datorie. Ea priveste in mod general pe toti oamenii, porunca cercetarii, grijii fata de ceilalti, a caritatii, a milei crestine fiind adresata tuturor “Bolnav am fost si M-ati cercetat” (Matei 25, 36), iar in mod special pe cei carora li s-a dat si stiinta vindecarii spre slava Sa “El a dat oamenilor stiinta ca sa se mareasca in leacurile Sale minunate” (Ecleziast 38, 6).

Prin urmare teologia ortodoxa constituie o adevarata stiinta terapeutica, iar pentru a argumenta aceasta afirmatie am expus caracteristicile acesteia pornind de la descriptorii – cheie enumerati de Liddle, necesari in descrierea oricarei paradigme psihoterapeutice si anume [11 Apud Dafinoiu I., Elemente de psihoterapie integrativa, Editura Polirom, Iasi, 2000, pag. 24.]:

1. Teoria patologiei.

2. Obiectivele terapiei.

3. Rolul terapeutului.

4. Modalitati de a produce schimbarea.

5. Metode de evaluare.

Am incercat sa surprind atat elementele comune cu celelalte sisteme terapeutice, cat si cele distinctive, bineinteles fara pretentia de a le fi epuizat.

Capitolul 1 Teoria patologiei ortodoxe

Termenul psihoterapie este compus din prefixul psiho – provenit din grecescul psychè ce inseamna suflet si substantivul terapie definit in DEX ca “ramura a medicinii ce studiaza metodele de vindecare ale bolilor”. Concluzionam asadar ca psihoterapia studiaza metodele de vindecare ale bolilor sufletului si ale bolilor trupului ca urmari ale celor dintai. Pentru o mai buna intelegere a notiunii de suflet gasesc necesara expunerea unor elemente antropologice specifice teologiei ortodoxe.

1.1. Structura fiintei umane

Conform referatului biblic omul este creat de Dumnezeu printr-un act special, diferit de cel al crearii lumii. În timp ce natura materiala (inclusiv cea vegetala si animala), a aparut ca urmare a poruncilor lui Dumnezeu (Geneza, cap. 1), crearea omului este urmare a interventiei directe a Lui, atat in ceea ce priveste trupul, cat si in ceea ce priveste sufletul “Apoi luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, l-a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie”. Acest mod de creatie explica raportul omului cu materialul, dar si cu divinul. În timp ce crearea din tarana il leaga pe om de materie, insuflarea divina indica dupa Sf. Grigorie Palama “un mod de creatie in virtutea caruia spiritul uman e intim legat de har” [12 Apud Staniloae D., Dogmatica, vol. I, Editura Institutului biblic si de misiune al B.O.R., Bucuresti, 1996, pag. 268.]. Acesta din urma reprezinta dupa parintele D. Staniloae “legatura indisolubila intre sufletul nostru si puterea lui Dumnezeu” [13 Ibidem.]. Prin deductie, pastrarea harului e consecinta a pastrarii relatiei neintrerupte cu Cel ce-l genereaza. Facandu-se astfel participanta la natura divina, natura umana pastreaza in ea ceea ce Geneza numeste “chipul lui Dumnezeu” in om, iar prin permanentizarea acestei participari se indreapta spre atingerea “asemanarii” cu Dumnezeu, asa cum se intampla si intre persoanele umane “O relatie convergenta frecventa face doi sau mai multi oameni sa semene intre ei” afirma in acest sens parintele D. Staniloae [14 Ibidem, pag. 252.].

Din punct de vedere structural, asa cum medicina somatica distinge existenta in unitatea trupului a diferitelor aparate (circulator, respirator, reproducator etc.), tot astfel Sf. Parinti disting in componenta sufletului trei puteri avand fiecare functii si caracteristici specifice dupa cum urmeaza [15 Apud Larchet J.C., Terapia bolilor mintale – experienta Rasaritului crestin din primele secole, Editura Harisma, Bucuresti, 1997.]:

1) Puterea vegetativa (vitala) specifica tuturor fiintelor (plante, animale, oameni) a carei functii sunt: hranirea, cresterea, reproducerea.

2) Puterea animala (comuna oamenilor si animalelor) ce are in componenta 2 elemente:

? Înflacararea (thumos) sau iritarea: