Pagina documente » Stiinte Economice » Rolul si importanta sistemului cooperatist de credit (XYZ Arges)

Cuprins

lucrare-licenta-rolul-si-importanta-sistemului-cooperatist-de-credit-xyz-arges-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-rolul-si-importanta-sistemului-cooperatist-de-credit-xyz-arges-


Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I: ACTIVITATEA BANCARA COOPERATISTA LA NIVEL INTERNATIONAL SI iN ROMiNIA 1
1.1 Evolutia activitatii bancare cooperatiste in tarile europene 1
1.1.1. Reteaua mutualista si cooperatista in Franta 3
1.1.2. Bancile cooperatiste in Germania 10
1.1.3. Sistemul bancar cooperatist in alte tari europene 12
1.2 Activitatea bancara cooperatista in Rominia 15
1.3 Tendinte si perspective in sectorul bancar cooperatist 19
CAPITOLUL II: SISTEMUL COOPERATIST DE CREDIT - COMPONENTA A SISTEMULUI BANCAR ROMiNESC 23
2.1 Conditiile integrarii bancilor cooperatiste de credit in sistemul bancar 23
2.2 Activitatea desfasurata de organizatiile cooperatiste de credit 25
2.2.1. .Activitatea cooperativelor de credit 25
2.2.2.Activitatea Casei Centrale 26
2.3. Autorizarea cooperativelor de credit 28
2.4. Sistemul centralizat al cooperativelor de credit 35
2.5. Organizarea si administrarea organizatiilor cooperatiste de credit 37
2.6 Supravegherea organizatiilor cooperatiste 43
2.7. Tendinte in activitatea bancara cooperatista 44
CAPITOLUL III: ROLUL SI IMPORTANTA SISTEMULUI COOPERATIST DE CREDIT iN CADRUL ACTIVITATII DE INTERMEDIERE FINANCIARA DIN JUD. ARGES 46
3.1 Analiza activitatii desfasurate de CREDITCOOP Arges 46
3.2. Managementul bancar promovat 68
3.3. Posibilitati de dezvoltare si eficientizare a activitatii CREDITCOOP Arges 70

Alte date

?CAPITOLUL I: ACTIVITATEA BANCAR? COOPERATIST? LA NIVEL INTERNATIONAL SI ÎN ROMÂNIA

1.1 Evolutia activitatii bancare cooperatiste in tarile europene

Ideea de cooperare, nascuta de-a lungul secolului al XIX lea, mai intai ca reactie contra exceselor capitalismului de piata, apoi ca o a treia cale intre el si socialismul revolutionar s-a aplicat creditul, intre sfarsitul aceluiasi secol si inceputul secolului al XX lea.

Diferite ramuri ale ‘’creditului mutual si cooperatist’’ s-au dezvoltat rapid pe o baza descentralizata si la inceput, democratica cu un ‘’consiliu de administratie’’ prin ‘’Casa locala’’ compusa in majoritate din profesionisti. Astazi retelele mutuale si cooperatiste numara ,in fiecare din marile tari, milioane de Case locale. Apoi majoritatea consiliilor de administratie a acestor Case locale, in toate tarile au simtit nevoia organelor federale, apoi nationale, centralizand plasarea lichiditatilor, sau realizand anumite operatii, spre exemplu operatiile cu strainatatea, care cer o anumita talie si anumite moduri.

În anumite cazuri, aceste organe federale (regionale) au deposedat putin cate putin Casele de baza de toata autonomia reala, dar fara a se lasa ele insele deposedate de organul national; in alte cazuri Casele de baza au rezistat.

‘’Retelele mutuale si cooperatiste – au beneficiat adesea de avantaje acordate de Puterile publice, in general mai mult favorabile cooperarii si mai putin ideologiei pentru ca ea rezolva pe loc problemele, care fara ea ar reurca poate, pana la administratie. Aceste avantaje au fost ‘’monopoluri’’ de distribuire a unor credite sau a unor privilegii fiscale. Astazi, procesul de banalizare – dereglarea atinge de asemenea’’resursele cooperatiste si mutuale’’; multi dintre ei – prototipul, intelegandu-se aici creditul agricol francez – au iesit mult din aria pietei originale - in aceasta imprejurare agricultorii francezi – pentru a-si oferii serviciile financiare, din ce in ce mai diversificate, marelui public.

În schimb ei si-au pierdut putin cate putin monopolurile lor si diversele avantaje, este cazul Creditului agricol francez, care la inceputul lui 1989, si-a pierdut monopolul de a distribui agricultorilor imprumuturile ‘’bonificate’’.

Devenind putin cate putin banci obisnuite, atat prin clientela lor, cat si prin serviciile oferite, prinsi ei insusi in procesul de universalizare,’’retelele mutuale si cooperatiste’’ au ajuns sa constate,de cativa ani, ca masura ‘’Caselor de bani locale’’, cu cateva exceptii, este insuficienta in economia actuala, numai daca nu se specializeaza intr-o activitate foarte ‘’inalta’’ si nu se adapteaza efectivelor in consecinta. Astfel se asista peste tot la fuziunile Caselor locale, respectiv in ‘’ Case federale sau regionale’’.

În plus retelele mutualiste cauta sa se uneasca in sanul Europei; la inceputul anului 1990,spre exemplu – 6 retele - Creditul agricol francez, Robobank olandeza, DG Bank germana, Spaarbank in Belgia, RZB in Austria si Obobank in Finlanda – au semnat un acord cadru de parteneriat in ‘’ banci particulare’’. Mai tarziu Robobank si Creditul agricol si-au aprofundat putin propriile relatii.

Miscarea cooperatista mondiala reuneste 230 organizatii nationale, din mai mult de 100 de tari. Alianta Cooperatista Internationala (ACI) cuprinde circa 800 milioane membrii, fiind, de departe, gigantul numarul 1 al lumii.

Înfiintata in anul 1895, ACI este, ca vechime, a doua organizatie nonguvernamentala din lume, dupa Crucea Rosie Internationala.

Prima cooperativa viabila din lume a fost infiintata in anul 1844, in Anglia, de catre Pionierii de la Rochendale. Generatiile care au succedat-o si Alianta Cooperatista Internationala (ACI) si-au extras principiile din regulile formulate de catre Pionierii de la Rochendale.

Alianta Cooperatista Internationala, la Congresul sau aniversar din septembrie 1995, la Manchester, a adoptat Declaratia privind Identitatea Cooperatista.

În Declaratie s-a inclus o definitie a cooperativelor, o enumerare a valorilor de baza ale Miscarii si o revizuire a setului de principii ce urmeaza sa orienteze activitatea organizatiilor cooperatiste la inceputul secolului XXI.

Potrivit Declaratiei din 1995, cooperativele au la baza urmatoarele valori: autoajutorarea, democratia, egalitatea, echitatea si solidaritatea.

Membrii cooperatori respecta, de asemenea, valorile etice ale cinstei, deschiderii, responsabilitatii sociale si ale grijii fata de semeni.

În Declaratia din 1995 cooperativa este definita astfel: “o asociatie autonoma de persoane, reunite in mod voluntar, in scopul satisfacerii nevoilor si aspiratiilor de natura economica, sociala si culturala, prin intermediul unei institutii detinuta in comun si controlata in mod democratic”.

Totodata, in Declaratie, sunt enumerate sapte principii de baza:

1. Asocierea voluntara si deschisa

2. Controlul democratic al membrilor

3. Participarea economica a membrilor

4. Autonomia si independenta

5. Educarea, instruirea si informarea

6. Cooperarea intre cooperative

7. Preocuparea pentru comunitate

Noi vom studia in primul rand ‘’retelele mutualiste si cooperative’’ franceze, apoi retelele geramane; in sfarsit celelalte ‘’retele’’europene, americane si japoneze.

1.1.1. Reteaua mutualista si cooperatista in Franta

Franta are patru mari retele mutualiste si cooperatiste, una in agricultura, enormul Credit agricol mutual, una specializata in artizanat, retelele Bancilor populare ,o a treia venita din Alsacia,pur mutualista si indreptata spre particular, Creditul mutual si in sfarsit Creditul cooperativ si Creditul maritim mutual.

Toate au beneficiat la inceput de monopoluri. Creditul agricol mutual, dincolo de imprumuturile bonificate in agricultura, a avut imprumuturile bonificate ale artizanilor in mediul rural, si are inca depozitele notarilor. Bancile populare au avut monopolurile creditelor bonificate ale artizanilor in oras, Creditul mutual al Livretului Albastru, cu intersul de a impozita, ca Livret A. Casele de economii, in sfarsit aceste ‘’retele M. si C. ‘’ au fost mult timp scutite de impozitele pe beneficiar.

Aceste monopoluri s-au pierdut azi. Ultima pierdere a fost aceea a imprumuturilor bonificate ale agriculturii pe care le-au pierdut ‘’retelele agricole’’. Aceasta pierdere de monopol este una din formele procesului de dereglare – banalizare.

Ea este larg legitimata prin faptul ca toate aceste ‘’retele’’ si-au lasat pietele lor initiale, venind sa concureze cu bancile comerciale. Astfel, Creditul agricol a iesit de mult din agricultura, pentru a deveni prima Banca franceza, 15 milioane de francezi avand cont aici. Bancile populare au lasat artizanatul pentru a ocupa un post important pe piata PME si particulari; in timp ce Creditul Mutual,care are inca avantajul Livretului albastru,cu singurul concurent Livretul A al Caselor de economii, s-a raspandit, plecand din Alsacia natala, pe tot teritoriul si se dezvolta azi pe piata intreprinderilor.

Creditul agricol mutual:

La sfarsitul secolului al XIX lea, Revolutia industriala a castigat Agricultura; aceasta are nevoie de importante mijloace financiare pentru a-si finanta grelele investitii in pamanturi si materiale; ori bancile nu se intereseaza deloc de ea.

Sindicalismul taranesc, nou-nascut al Legii din 1884, pierde atunci initiativa de a cere Puterilor publice autorizatia, prin mutualism, aceasta lipsa a bancilor. Legea Meline din noiembrie 1884 autorizeaza sindicatele agricole sa formeze intre ele societati mutuale de finantare; prima a fost creata in 1885 la Poligny, in Jura.

În 1889, legislatia va autoriza Casele locale sa se regrupeze in Case Regionale. Apoi in 1920, s-au creat imprumuturile cu dobanzi moderate ,viitoarele bonificatii pentru a finanta echipamentul de munca; este creat atunci un Oficiu national pentru a veghea la buna distribuire a avantajelor acordate de lege; acest oficiu devine in 1926 institutie publica Casa nationala de Credit agricol.

Reteaua creditului agricol se va dezvolta atunci foarte rapid, dupa cel de-al II lea Razboi Mondial, finantand modernizarea agriculturii. Pentru asta, ea isi va dezvolta colecta, atat aproape de agricultori cat si aproape de orase, in special cu ajutorul faimosului sau bon de 5 ani cu avantaje progresive. Pana in anul 1966, trebuia depusa aproape in totalitate colecta la Trezorerie, pe care o restituia, sub forma avantajelor, Casei nationale, care repartiza aceste resurse Caselor regionale; incepand din 1966, Creditul agricol obtine dreptul de a gestiona el insusi aceasta bogatie; acesta va fi unul din rolurile Casei nationale.

Dar plecand de la libertatea sa asupra oraselor si avand din 1966 pana in 1975 deplina libertate de a deschide ghisee, el se va lansa in aceste imprumuturi si va deveni curand prima retea bancara in acest domeniu. Se vroia astfel ca el sa ia in schimb artizanatul rural – pentru care obtine monopolul imprumuturilor bonificate - apoi intreprinderile agro-alimentare si cooperativele agricole, apoi insotirea financiara a exporturilor agro-alimentare franceze.

Cu aceste meserii, dar fara a intra pe piata intreprinderilor industriale si comerciale, el a reusit sa devina prima banca franceza prin activ si a treia din lume inaintea sosirii japonezilor, a opta apoi. În final, Casa nationala, in afara gestionarii trezoreriei, s-a incarcat progresiv cu numeroase alte meserii bancare : conservarea titlurilor, gestionarea organismului de plasare colectiva a valorilor mobiliare, finantarea exporturilor,promovarea noilor activitati si numeroaselor servicii si inspectia Caselor regionale, pe care le-a impartit cu Comisiile bancare, de la Legea bancara din 1984.

În 1987, Casa nationala, pana la aceasta data institutie publica, era mutualizata adica rascumparata cu 8 miliarde de franci de Casele locale. Aceasta privatizare, al carei motiv principal a fost ideologic si care, in mod economic, a slabit mai ales fondurile proprii ale Caselor regionale, n-a fost in mod real coerenta cu dezvoltarea organismului. În sfarsit ea ar fi trebuit sa confirme predominarea actuala a activitatilor, neavand decat un raport indepartat cu agricultura. Dar indirect, agricultorii raman majoritari, desi ei sunt majoritari si la Casele regionale si ei dispun de 11 locuri din 15 in Consiliul Casei nationale.

În 1989, Creditul agricol a pierdut monopolul imprumuturilor bonificate ale agriculturii; in schimb, de cativa ani, el intervine in intreprinderile industriale si comerciale, ceea ce, din punct de vedere al rentabilitatii, este mai interesant. Împrumuturile in agricultura nu reprezinta decat 20 % din concursurile sale noi, dar in timp,intrarea altor organisme de credit in mijloacele agricole, va conduce la reducerea Creditului agricol.

În 1989, totalul de 1400 miliarde franci, al bilantului Creditului agricol, il va mentine in fruntea bancilor franceze; asta inseamna, in termenii profitului 4,7 miliarde franci. La 31.12.1989 el folosea 7300 persoane.

Creditul agricol are 91 Case regionale, avand ele insele mai mult de 3500 Case locale. Casele s-au federalizat intr-o Federatie nationala a Creditului agricol, care, in timp ce Casa nationala era institutie publica, reprezenta in apropierea ei si a puterilor Publice vocea Caselor regionale, proprietara de baza. Rolul sau, azi, e mai putin evident, in ceea ce priveste privatizarea.

Conform tendintei generale, care afecteaza toate retelele mutualiste si cooperative, o miscare de fuziune intervine intre Casele regionale; deja cele ale Rinului de sus si Rin de jos au fuzionat in Casa Alsaciei, cele ale Allier, Creuse si Puy-de-D?ne, cele ale Aisme – Reims si cele Ariege si Pirineii Orientali.

Între altele Creditul agricol a creat de-a lungul anilor, ca si marile banci comerciale, filiale specializate, dintre care nu sunt citate aici, decat acelea care au o majoritate absoluta:

? o banca de trezorerie; Banca de finantare si trezorerie BFT;

? o banca de afaceri – Union Investiment, care s-a apropriat de casa cu titlul japonez DAIWA, pentru a-si deschide piata agro-alimentara japoneza si care ea insasi, controleaza filiala de credit a intreprinderilor industriale: UNICREDIT si diverse filiale in industria agro-alimentara : AGRINOVA,SOPAGRI,SOFIPAR …etc;

? o banca particulara - UNIBANQUE;