Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Capitolul I. Consideratii generale privind participantii in procesul civil: organe
judiciare. pag.1
1.1. Instanta judecatoreasca: aspecte generale pag.1
1.2. Participarea procurorului in procesul civil
-Ministerul Public - aspecte generale pag.12
1.3. Organul de executare silita: aspecte generale si participantii la
executarea silita. pag.38
Capitolul II. Partile indispensabile in procesul civil pag.47
2.1. Instanta judecatoreasca pag.47
- pozitia ii rolul acesteia
- compunerea
- constituirea
- incidentele privind compunerea
2.2. Partile (reclamant si parat) pag.56
- notiunea de parte in procesul civil
- pozitia procesuala
- coparticiparea procesuala
- conditiile necesare
- drepturi si indatoriri procesuale
2.3. Asistenta juridica si dreptul la aparare: avocatul pag.73
2.4. Participarea procurorului in procesul civil pag.87
- pozitia procesuala a procurorului
- formele de participare a procurorului
2.5. Calitatea procesuala a partilor pag.98
- aspecte generale privind calitatea procesuala
- notiunea de calitate si justificarea acesteia
- transmiterea
- sanctiunea lipsei calitatii procesuale
2.6. Scurta comparatie cu partile din procesul penal pag.104
Capitolul III. Participarea tertilor in procesul civil pag.107
3.1. Interventia voluntara pag.107
3.2. Interventia fortata pag.112

Alte date

?{p}

?

CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE

PRIVIND PARTICIPANTII IN PROCESUL CIVIL

1.1. Instanta judecatoreasca. Aspecte generale.

Legile de drept material recunosc persoanelor fizice si juridice drepturile subiective civile, carora le corespund obligatii corelative. Cel mai adesea, regulile de drept sunt respectate si astfel drepturile subiective satisfacute, iar obligatiile indeplinite fara a fi nevoie sa se recurga la constrangere. Definitia lui Heroveanu.

Notiunii de justitie i se dau mai multe intelesuri:

a) intr-un sens foarte larg, justitia este o virtute, un sentiment de echitate. In acelasi timp, ea este o notiune ce poarta amprenta subiectivismului ce variaza in functie de etica personala a fiecaruia. Aproape intotdeauna partea care a pierdut procesul considera ca i s-a facut o nedreptate si simte nevoia sa provoace o noua judecata, la o instanta superioara, unde spera ca i se va recunoaste dreptul;

b) intr-un sens mai tehnic, justitia este o functie, functia de a judeca, de a pronunta dreptul cu ocazia unei contestatii. In acest sens se spune ca judecatorul imparte justitia;

c) intr-un sens restrans, prin justitie se intelege ansamblul institutiilor prin mijlocirea carora functia judiciara se poate exercita: instanta, magistratii, auxiliarii justitiei. Justitia se identifica cu aparatul administrativ in fruntea caruia se afla Ministerul de Justitie.

Mircea Djuvara arata ca “Ideea de justitie presupune egalitatea rationala a unor persoane libere, bine in activitatea lor numai prin drepturi si datorii, precum si posibilitatea generalizarii, deci egalitatea persoanelor fara nici o favoare speciala” [1 Mircea Djuvara Teoria generala a dreptului (Enciclopedia juridica). Drept rational, izvoare si drepturi pozitive. Editura ALL, Bucuresti, 1995, p. 224-228.].

Simbolul zeitei Themis (al justitiei) in iconografia antica a fost reprezentata prin figura unei femei severe, purtand in mana o balanta, iar cealalta o sabie si, de cele mai multe ori legata la ochi. Aceste simboluri au o semnificatie aparte si anume: balanta si esarfa care acopera ochii sugereaza functia esentiala a judecatorilor, aceea de a spune dreptul, jurisdictio, in conditii de independenta si impartialitate. In examinarea cauzelor judecatorul trebuie sa cantareasca drepturile si interesele fiecarei parti, fara sa tina seama de consideratiuni straine, procesul, oricare ar fi ele, sabia semnifica executarea silita. Hotararea fara executare ar ramane o simpla parere a judecatorului si deci ideea de justitie nu s-ar realiza pe deplin [2 P. Negulescu, G. Alexianu, “Tratat de drept public”, vol. II, Casa }coalelor, 1943, p. 8.].

Intr-un stat democratic puterea emana de la popor si apartine acestuia. Puterea de stat este unica si suverana, dar aceasta nu exclude si chiar presupune realizarea ei prin diferite organe ale statului, corespunzator unor functii specifice si relativ autonome.

Constitutia consacra principiul separatiilor puterilor, reglementand atributiile Parlamentului, Presedintelui, Guvernului si autoritatilor judecatoresti. Mai mult, in art. 80 alin. 2 din Constitutie se foloseste chiar expresia “puterea statului”, iar art. 1 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecatoreasca se refera in mod expres “la puterea judecatoreasca”, care “este separata de celelelate puteri ale statului, avand atributii proprii”.

Astfel, puterea judecatoreasca se organizeaza pe principii generale, care sunt de fapt reguli esentiale prevazute de Constitutie si de legi organice, in scopul asigurarii functionalitatilor acestuia - solutionarea litigiilor ivite intre subiectele de drept sau rezolvarea cererilor acestora in conditiile legii [3 Teoria generala a dreptului (Enciclopedia juridica). Drept rational, izvoare si drepturi

pozitive. Editura ALL, Bucuresti, 1995, p. 224-228.

], protectia persoanelor fata de manifestarile abuzive ale autoritatii publice si salvgardarea, prin mijloace proprii si specifice a ordinii de drept.

Principiile fundamentale ale dreptului procedural civil prezinta importanta in principiu, pentru urmatoarele considerente:

- in lipsa textului expres de lege sau apropiat dupa care se calauzesc judecatorii in solutionarea pricinilor civile, acestia recurg, pentru rezolvarea corecta a cauzelor, la analogia dreptului, la aplicarea princiipilor fundamentale, de asemenea in activitatea de cercetare, ca si in operatiile de perfectionare a legislatiei procesuale civile;

- principiile fundamentale definesc insasi procesul civil, ii dau fizionomia generala, stabilesc trasaturile caracteristice intregului sistem de institutii procesuale civile;

- sunt prevazute in Constitutia Romaniei si in Codul de procedura civila, in legile de organizare judecatoreasca si alte legi specifice, formand un sistem de principii in cadrul caruia exista stranse legaturi.

Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil alcatuiesc un sistem armonios in diferite cerinte ale infaptuirii justitiei de catre organele judecatoresti se completeaza si se conduc reciproc.

Aflarea adevarului in pricinile civile fiind un principiu fundamental al activitatii tuturor organelor de stat chemate sa asigure respectarea legii si a prevederilor cerintelor democratice, legalitatea este cu atat mai mult o cerinta fundamentala a activitatii instantelor judecatoresti [4 Tudor Dragan, Suprematia legii in textul romanesc, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, pag. 185-217.], fiind stipulata in Constitutia Romaniei, care la art. 123 prevede: “Justitia se infaptuieste in numele legii”.

Desfasurarea intregii activitati procesuale, toate actele participantilor la procesul civil, deliberarea si hotararea pronuntata, trebuie sa aiba loc si sa se realizeze numai in conformitate cu prevederile legii.

Respectarea legii de catre instanta judecatoreasca presupune, pe de o parte, o justa aplicare a normelor de drept procesual civil, iar pe de alta parte, legalitatea instantei, independenta judecatorilor, supunerea lor numai legii. In acest sens, art. 124 din Constitutie prevede ca “Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”.

Judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.

In art. 126 din Constitutie se prevede ca sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege. Prevederi similare stabileste si legea de organizare judecatoreasca, care la art. 5 prevede ca “sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevazute de lege”, precum si la art. 21 alin. 1 Codul de procedura civila care prevede ca, “in vederea asigurarii publicitatii sedintele se tin de regula la sediul instantei in zilele si orele stabilite din timp, iar pentru fiecare sedinta se intocmeste o lista cu procesele care se judeca in aceeasi zi si care se infatiseaza cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei”.

Tot Codul de procedura civila, in art. 121 alin. 2 prevede ca “instanta poate sa dispuna ca dezbaterile sa se tina in sedinta secreta, daca dezbaterea ar putea vatama ordinea si moralitatea publica, sau pe parti”.

Codul de procedura civila consacra principiul oralitatii dezbaterilor la art. 127, “pricinile se dezbat verbal daca legea nu dispune altfel”. Acest principiu se completeaza cu principiul publicitatii, deoarece numai in cazul unei dezbateri care permite partilor sa-si exprime parerile lor prin viu grai se poate asigura o corecta infaptuire a justitiei.

In toate fazele sale, procesul civil cu exceptia procedurii necontencioase intrucat doua parti cu doua interese contrare se infatiseaza la instanta pentru a pune capat acestei stari conflictuale pentru a restabili adevarul. Acest principiu al dreptului procesual civil da posibilitatea partilor aflate in litigiu sa participe in mod activ la aratarea drepturilor si pretentiilor lor, la argumentarea si probarea acestora, in contul judecatii, prin combaterea si sustinerilor facute de fiecare din parti, precum si cu privire la initiativele instantei luate in exercitarea rolului sau activ.

Instanta judecatoreasca are obligatia de a cerceta direct si nemijlocit toate elementele care servesc la lamurirea imprejurarilor cauzei. In activitatea de

judecata, pentru solutionarea cazului cu care este sesizata, judecatorul trebuie sa reconstituie fapte care au avut loc in trecut, trebuind sa foloseasca pentru aceasta inscrisuri, depozitii de martori, alte probe materiale. Conform legislatiei actuale, administrarea dovezilor se face de completul de judecata in intregul sau fie la sediul instantei, fie la locul unde se gaseste proba ce urmeaza sa fie administrata. Instanta judecatoreasca pentru solutionarea cazului, pentru a se apropia de aflarea adevarului, poate recurge si la ascultarea martorilor prin comisie rogatorie, cand acestia se afla in alte localitati sau la distante mari fata de localitatea unde isi are sediul, instanta sesizata cu judecarea pricinii; poate sa recurga si la administrarea de probe prin procedura asigurarii dovezilor atunci cand exista urgenta in administrarea acestor probe (art. 235 si urmatoarele Codul de procedura civila); dovezile administrate de instanta necompetente sau intr-o cerere care s-a perimat, raman valabile pentru instanta competenta a judeca cauza, sau intr-o noua cerere (art. 160 si art. 254 alin. 2 Codul de procedura civila) daca nu este necesara refacerea lor; in cazul admiterii cererii de stramutare, instanta care a solutionat aceasta cerere poate hotari ca actele indeplinite si probele administrate de instanta inainte de stramutare, sa ramana valabile (art. 40 alin. 4 Codul de procedura civila).

Ca si principiul nemijlocirii, principiul continuitatii priveste activitatea de judecata si contribuie la aflarea adevarului. Acest principiu presupune ca judecarea pricinii sa se faca de la inceput si pana la sfarsit de acelasi complet de judecata, intr-o singura sedinta care sa se incheie prin deliberarea judecatorului si pronuntarea hotararii, dar acest principiu astfel enuntat ar duce uneori la incalcarea altor principii, cum ar fi cel al dreptului de aparare, in cazul in care una din parti ar trebui sa aduca noi dovezi pentru a se apara impotriva unor pretentii ridicate de cealalta parte in timpul dezbaterii si contradictorialitatii. Alteori, este posibil ca judecarea unei pricini civile sa se desfasoare pe o perioada mai indelungata de timp, intrucat pentru aflarea adevarului se impune realizarea de catre instanta sau alte persoane a unor activitati mai complexe (cercetarea la fata locului, efectuarea unor expertize care necesita timp, suspendarea judecatii).

Ca urmare, aplicarea acestui principiu in legislatia noastra este limitata la faptul ca hotararea trebuie sa fie pronuntata de aceiasi judecatori in fata carora s-au pus concluziile instantei de fond.

In literatura de specialitate, exista opinii diferite cu privire la principii fiind apreciate ca “principii care guverneaza procesul civil” si: “exercitarea cu buna credinta a drepturilor procesuale, controlul judiciar, colegialitatea instantei constituite, egalitatea partilor in proces, gratuitatea justitiei, celeritatea, limba oficiala”.

Instanta judecatoreasca, categoriile si compunerea acesteia

Articolul 10, al Legii nr. 92/1992 identifica instantele judecatoresti, si anume: a) judecatorii; b) tribunale; c) curti de apel; d) Curtea Suprema de Justitie.

Instantele sunt conduse de catre un presedinte, care exercita si atributii administrative.

Presedintele tribunalelor si ai curtilor de apel sunt ajutati de 1-3 vicepresedinti. Ministerul Justitiei stabileste judecatorii la care presedinti sunt ajutati de un vicepresedinte.

Numarul sectiilor curtilor de apel, tribunalelor, precum si sectiile judecatoresti se stabilesc de Ministerul Justitiei, in raport cu volumul de activitate si cu natura dezbaterilor deduse judecatii. Tot Ministerul Justitiei stabileste instantele la care functioneaza sectii maritime si fluviale, precum si sectii pentru conflictele de munca si litigii de munca, in raport cu celelalte criterii, art. 13, alin. 2-3 Legea nr. 92/1992 [5 Alin. 2-3 din art. 13 din Legea nr. 92/1992 au fost introduse prin Ordonata Guvernului nr. 179/1999.].

Sectiile judecatoriilor, tribunalele si ale curtilor de apel sunt conduse de catre un presedinte de sectie.

Presedintele instantei sau, dupa caz, presedintii de sectii se constituite in complete de judecata [6 La instantele cu volum mic de cauze privind conflictele de munca si litigiile de munca, precum si asigurarilor sociale, la care nu functioneaza sectii de aceasta natura, pentru judecarea unor astfel de cauze se constituie complete specializate complete speciale se pot constitui si pentru judecarea cauzelor in alte domenii, art. 15, Legea nr. 92/1992

].

Completul de judecata este prezidat de presedinte sau vicepresedintele instantei ori presedintele sectiei cand acesta participa la judecata. In celelalte cazuri, completul de judecata este prezidat de judecatorul desemnat de presedintele instantei sau al sectiei.

Daca in completul de judecata sunt numai doi judecatori si acestia nu ajung la un acord, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, prin includerea presedintelui ori vicepresedintelui ori a unui alt judecator desemnat de presedinte.